Parintii mei, Pierduti in vesnicie ! in seara asta plina De deznadejdi amare, Simti-voi cum durerea imi clocoteste-n suflet, Si cum din ochi imi smulge Fierbinti margaritare ?
Acolo, in mormintul Cu sumbre-mprejmuiri, Cind lutul vostru putred, Se risipeste-n noapte, Cenusa lui nu simte Cum gindurile mele, De sufletu-mi trimise, Va spun amare soapte ?
Atita plins imi sterse Zefirii-n nopti de vara ! Si noptilor de iarna,
Atita plins le-am dat, Ca nu-nteleg, cum vremea Pe unda ei fluida, Nu v-a trimis si voua Ecou-ndurerat !
Dar nu ! dormiti in pace ! Izvorul veciniciei Sa-si tremure pe unde Umila indurare, Sa nu simtiti cum plinsul imi clocotestc-n suflet, Si cum din ochi imi smulge Fierbinti margaritare !
|