Toamna femeii. Si tutunul

Vezi toate poeziile poetului



Femeia ruginita ca toamna si tutunul imi atinea cuprinsa de-mpatimare drumul.
Am intalnit-o-n crasma din port de la
Sulina unde isi infipsese, bag-seama, radacina de-mi se parea lipita de scaun si de masa, ca o fiinta fara adresa, fara rasa.
Era frumoasa, totusi, sub lirica-i rugina, ca la un bal de curte romanta de duzina caci avea plete inca imbelsugate foarte si de culoarea plansa a vinurilor moarte.

Femeia ruginita ca toamna si tutunul mi-atine inca plina de-mpatimare drumul.
Ba chiar prin vene drumul de sange mi-l atine caci din blestemul crasmei ea s-a mutat in mine. imi scrie cu condeiul si-mi bea cu cupa-n mana, -spre glorie si moarte ma ia de brat, stapana, -respira-n ritm cu mine, de iadul meu aproape, iar fumul de havana mi-l scutura pe pleoape.



Cine m-a dus in portul
Sulinei, prin dughene, cu viziuni si cantec oniric de sirene?
Caci de atunci sunt dublu ca linia ferata si nu mai sunt eu insumi.
Sunt numai o erata, un mers pervers de glonte care-si ucide drumul, -fiind de vina toamna femeii.
Si tutunul.



Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Toamna femeii. Si tutunul pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.






Poezii despre:

Primavara

Toamna

Iarna

Iubire

Bucurie

Viata

Flori

Boala

Singuratate

Frica

Scoala

vezi mai multe

Politica de confidentialitate



Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani