Familie

Vezi toate poeziile poetului



N-am nici o sora
linga evantaiul negru al disperarilor
cind ploaia insistenta imi hasureaza ochii
sa mi-i spele
de cerneala tulbure a toamnei,
n-am nici o sora
care sa-mi descifreze seara
cicatricile zilei
arzind ca un fosfor ucigator
imprejurul fimplelor mele -
(poetii spun in gluma
ca sora lor e moartea,
dar ei cunosc moartea din auzite
si o mingiie in carti,
dar ei n-au vazut moartea
asa cum e
dincolo de singele ranilor
dincolo de sicriele uniforme ale spitalelor
dincolo de fata ciudata a lucrurilor,
ei nu stiu ca moartea
e un gol imens
din care e ridicol sa construiesti metafore).
N-am nici un frate
care sa-mi asculte atent
scoica singuratatii
pulsind incet
sub coaja de calcar a pieptului,
n-am nici un frate
cu umerii putenici si inalti
cu privirele clare
sa-mi spal in privirile lui
entuziasmele murdarite ca niste cirpe -
(poetii spun citeodata
ca fratele lor e un ciine,
dar eu n-am privit niciodata

ochii ciinilor
decit cu spaima,
dar eu n-am putut intelege
nici la scoala primara
cum poti iubi ciinii
eu iubeam mai mult pietrele
eu priveam mai ales copacii
si m-am temut intotdeauna
sa intilnesc
privirea necunoscuta a ciinilor).
Tata isi ascunde ochii dupa lentile
miinile lui sint mari
si totusi atit de precise -
dincolo de lentile
sint ochii tatei
in care sclipesc cifre
milioane de cifre dresate
pentru cucerirea lemnului, a betonului
miinile tatei
minuiesc compase mari
si aparate complicate
cu care deseneaza jucarii pe hirtie,
dar jucariile lui cresc gigantice
si se tranforma in viaducte
proiectate curajos peste vai
si iau forma unor serpi de fier
pe care aluneca locomotivele
trenurilor exprese -
tata isi ascunde ochii dupa lentile
si crede ca
Dumnezeu a fost inginer
fara sa stie
ca insusi betonul se disloca
si fierul se rupe in miinile timpului,
fara sa banuiasca



taria invincibila a cuvintului
taria cuvintului izbucnit
din meandrele inimii
taria cuvintului

cuvintul
care inchide si dezlantuie prin sine
toate fortele
toate dimensiunile enorme ale lumii
Ochii mamei sint clari
sint asemenea cernelii albastre
cu care e vopsit cerul in abecedare,
dar citeodata
in cohii ei clari
apar niste pietre scumpe
care sclipesc ca podoabele
pe care le poarta sarbatoarea
pe miini,
dar citeodata
privind amurgul
miinile mamei
devin ciudat de triste
si-n degetele lor prelungi
se zbate un tremur tacut
ca o durere muta -
mama invata copiii sa citeasca
din abecedarele in care cerul
e albastru asemenea ochilor ei,
dar eu sint singurul
care n-am invatat sa citesc
semnele pietrelor scumpe
sclipind in ochii ei clari,
dar eu n-am inteles niciodata
literele ascunse
ale miinilor mamei
tremurind tacut
cind priveste amurgul
revarsat ca o apa insingerata-n fereastra
intre lentilele severe ale tatei, cerneala albastra din ochii mamei si absenta arzind ca o flacara stinghera a fratilor mei -eu trec singur

ca o umbra prin zidurile casei
eu ma strecor nevazut
cu inima suspendata
prin vidul acestor camere austere
eu imi ard lent
atit de lent incit nu se aude
combustiunea adinca singelui
prin apele incolore ale zilei
prin orele uniforme ale familiei.
Dar noaptea tirziu
cind somnul indunda casa
si eu oscilez singur printre taceri
ascultind fructele insingurarii
cum se coc in intuneric,
noaptea tirziu
cind zgomotele orasului
coboara obosite in vata linistii
si prin fereastra
se revarsa in camera mea
un aer nou necunoscut
spalat in apele lunii
si uscat de respiratia linistita a globului -
atunci noaptea tirziu
inima mea devine
mai profunda
mai limpede
decit toate cartile de istorie
singele meu ia
o dimensiune
necrezuta imensa
scaldind in incendiile lui
continente si geologii ametitoare,
atunci noaptea tirziu de tot
descifrez in arterele in venele mele
o geografie nebanuita ciudata
prin care privesc
cu teama si totusi cu o liniste ferma, subterana
inapoi -
si descopar in fiecare hematie

in fiecare umbra
a singelui meu imens
aminitiri din trecutul meu
prelungit din stramos in stramos
undeva in timpuri
necunoscute cartilor sau pietrelor
undeva inapoi
cu mii si milioane de ani
Vad stramosii
mirati de ultima lor cucerire:
inalti ridicati in picioare
spre fosnetul frunzelor
din copacii care existau de mult
dinaintea lor
(copacii aceia imensi
picrzindu-si frunti le-n cer),
vad stramosii
lovindu-se de soare de luna
cum ma loveam eu
de picioarele scaunelor
cind invatam sa umblu,
vad stramosii
bucurindu-se cu teama
de intiile ploi
si simt cum femeile lor
enorme cu solduri de piatra
respira fierbinte si gem
in aorta mea ca-ntr-o pestera -
aud apoi
prin singele meu
un ropot ametitor de copite
e prima vinatoare de cai:
singele meu e o stepa febrila
si coamele cailor
flutura magnific in vint
si goana intrece
vinturile cele mai repezi
pina cind gleznele cailor
slabesc si tremura usor

ca genele stelelor noaptea
peste pamint peste ape -
apoi peste o clipa
simt in mine un ocean fara nume
un ocean de-o culoare nemaivazuta
pe care navigheaza in necunoscut
stramosii mei
premergatorii lui
Marco
Polo,
simt vislele lor pulsind in singe
simt botul luntrilor lor
despicindu-mi arterele
spre un tarim ramas necunoscut
spre o insula cazuta-n adincuri -
toata noaptea
privindu-mi inima
mai profunda
mai limpede
decit toate cartile de istorie
si singele
scaldind in incendiile lui
continente si geologii ametitoare,
vad stramosii
adunati
Unga focuri
dupa vinatoarea de zimbri
vad luptele lor cu natura
cu vintul cu apele
si intiile lor razboaie
cu arme de piatra de bronz -
vad stramosii
coborind secol cu secol
prin
Asia galbena si enorma
prin nisipurile fierbinti ale
Africei
prin singele meu,
in singele meu
noaptea intreaga
vad armate simt expeditii
si observ migratiunile ample
ale popoarelor din care ma trag
si privindu-mi
inima

profunda si limpede
singele
de dimensiuni necrezute imense
pina in zorii zilei
cind lumina si intunericul
sint din nou impreuna
ca inainte de facerea lumii -
nu mai sint singur
contemplind
confundindu-ma profund si total cu familia aceasta magnifica si planetara


Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Familie pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.






Poezii despre:

Primavara

Toamna

Iarna

Iubire

Bucurie

Viata

Flori

Boala

Singuratate

Frica

Scoala

vezi mai multe

Politica de confidentialitate



Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani