Apolog
Mickiewicz spune ca un om,
Vazandu-si mama-n nesimtire,
Mahnit adanc de-acel simptom,
Cheama pe doctori cu grabire —
Consult facura intre ei
Dar nu cazura la-nvoire.
Mult laudatii semizei
Se tot cer tau pe leacuri multe
La capul jalnicei femei…
Curgeau si vorbe si insulte,
Zambiri amare fara spor,
Si alte lucruri zise culte…
Dar omul nostru din popor
Privi icoana minunata
Si le grai ca din topor
Si mi-i lua la goana-ndata;
Apoi la mama-sa cata
In letargie cufundata…
Iar cand din planset inceta —
Strigandu-i: „mama“, in simtire,
Prin farmec ea se destepta.
Astfel s-o tara in pieire
Mormant si lanturi le sfarma
Calcand pe-a soartei indarjire
Pe loc ce-i striga fiii: „Mama“.
Autor: Alexandru Macedonski
Poezia Apolog de Alexandru Macedonski
|
