Poetul zilei
Mihai Eminescu
(1850 - 1889)

435 Poezii
3 Doine
2 Sonete
1 Teatru
2 Cantece
3 Balade
8 Proza
1 Ode
1 Hore

Poezia de azi

Gradina furata de pasi
de George Constantin


Citeste Poezie completa
 

 

 

Ghicitori
Povesti
Top 40 poeti
Top autori

 

Cautare avansata



































Avant

Vezi toate poeziile poetului




Precum in largul marii corabia s-opreste
Cand vantul nu mai suf la si panza pe catart
Atar na nenstrunata sub luna ce-i zambeste
Cu razele ce-asupra-i zadarnic se impart;
Precum vioara tace cand coarda se destinde
S-abia auzi in suflet cantand ca printr-un vis
Rasunete suave, voioase sau murinde,
Ce trec prin amintire c-un farmec nedescris;
Asa-n restristea vietii, poetul, si el tace,
Cu inima ranita in pieptul sangerat,
Nimica nu-l mai misca, nimica nu-i mai place
Si-l afla-orice simtire cu sufletu-nghetat.



Ca el e si matrozul corabiei oprite
Avantul si-l legase de-al vasului inot,
Iar apa oglindeste priviri nensufletite,
Si muta se intinde oglinda pestetot.
Sunt triste, oh! sunt triste momentele acele,
Caci inima ranita a bietului poet
Adoarme ca si marea sub cerul plin de stele
Si nu mai canta-ntr-insul speranta, nici regret.
Precum insa deodata la-ntaia adiere
Corabia tresare pe-al undei san amar
Si panzele se umfla s-o-mpinge cu putere,
Jucand-o in buiestr u ca falnic armasar;
Tot astfel inspirarea deodata se ridica,
Si aripi nevazute il schimba-n semizeu,
Se-ntinde pe hartie a versului panglica,
Iar sufletul in urma isi lasa corpul greu.
Lirismul si satira se joaca pe-a lui frunte
Ca fulgere desprinse din foc dumnezeiesc,
Nou Moise, el se urca atunci pe varf de munte
Si alte legi sadeste in sufletu-omenesc.
Desi in urma-i urla a urei aiurare,
Zambind, cand sa-l sfasie cei rai se invrajbesc,
Asa de sus tinteste s-atata e de mare,
Incat cuprinde totul: ceresc si pamantesc!
El vede armonia din lumile eterne,
Pricepe nesfarsitul s-al totului mister;

Materia in fata-i se fierbe si se cerne,
Ur meaza in adancuri cometele ce pier;
Stiinta granitata o calca in picioare
Atomele iau viata, le simte cum traiesc
Le-aude bucuria sau lunga lor plansoare
In vecinica miscare pe care-o-ndeplinesc;
Coboara printre oameni si stie sa mangaie,
Si cantecu-i se varsa ca rauri de isop,
El curata si spala de-a patimilor raie
Insultele nu-l pleaca, sa raure potop;
Caieste pe poporul ce merge la pieire,
Tiranu-ncremeneste sub biciul lui de foc,
Dar vai! el care merge de-a drept la nemurire,
Adesea n-are-n viata nici paine, nici noroc.



Comentarii

Nume (obligatoriu):





Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Avant pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.






Poezii despre:

Primavara

Toamna

Iarna

Iubire

Bucurie

Viata

Flori

Boala

Singuratate

Frica

Scoala

vezi mai multe

Politica de confidentialitate



Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani