Destul
I
Acum destul cu plansul, caci inima ti-e seaca,
Si chiar de ti-ar fi plina, e timp sa-i zici destul:
Poporul nostr u este de lacrime satul,
Si ele nici in versuri nu pot ca sa mai treaca;
Zadar nic poetasii intr-insele se-neaca,
Hartoagele lor toate raman facute sul.
II
Ei!… S-a trecut cu moda de lacrimi si suspine
Si cu acele cr unte dureri imaginari,
Ati caruntit cu totul, sarmanilor cobzari!
Dar de s-a dus o vreme, o noua vreme vine,
Si ea c-un bici pe care in mana sa il tine
Plesnind va striga voua: „Alti timpi, alti lautari!“
III
Rubinele pe buze, margaritarii-n gura
Si crinii de pe sanuri si ochii ca de mura
Sunt niste maruntisuri ce nu-si mai au vrun curs:
Cu lacrimile false ce-ntruna s-au tot scurs,
S-au poticnit in coasta si se tot duc de-a dura
Tarate de ridicol in repedele-i curs!
IV
Acuma este timpul puterii, barbatiei,
Copilul de ieri, astazi e un baiat viril:
S-a scuturat la Plevna de jugu-epitropiei.
De-ar fi copil, si astazi ar ramanea copil;
Cu doina nu mai merge pe fruntea Romaniei,
Deplin ca sa renastem ne trebuie-un Virgil!
Autor: Alexandru Macedonski
Poezia Destul de Alexandru Macedonski
|
