Epigraf
Sa ma spele de insulte nu ma-ncerc sa fac apel
La un veac ce nu cuprinde decat patima in el
Si in care tot nerodul are dreptul sa vorbeasca
Ca dovada-ntemeiata de prostia cea obsteasca.
Cat e tara noastra toata vad multimi fara simtiri,
Creieri stinsi de intuneric, inimi roase de-njosiri.
Dar cand patru generatii peste moartea mea vor trece,
Cand voi fi de-un veac aproape oase si cenusa rece,
Va suna si pentru mine al dreptatii ceas deplin,
S-al meu nume, printre veacuri, inaltandu-se senin,
Va-nfiera ca o stigmata neghiobia dusmaneasca,
Cat vor fi in lume inimi si o limba romaneasca.
Autor: Alexandru Macedonski
Poezia Epigraf de Alexandru Macedonski
|
