Gandului
Eu am stat s-am cugetat
Si mijlocul l-am aflat
Viata mea s-o fericesc:
E sa nu ma mai gandesc.
Gandul m-a imbatranit,
Gandul m-a nenorocit...
Fara gand de ma nasteam,
Nu plangeam, nu sufeream.
De-am gandi, sau n-am gandi,
Rau-n veci va izbandi,
Si cu gand si fara gand,
Ne vom duce toti pe rand.
Tot o soarta vom avea,
In zadar fugim de ea,
Caci de suntem pe pamant,
Ne-am nascut pentru mormant.
Gand misel, grozav blestem,
Eu de azi nu te mai chem,
Numai rele mi-ai urzit
Si in veci m-ai amagit.
Voi o clipa sa traiesc,
Nicidecum sa nu gandesc
Sa ma uit la stele sus
Fara lui sa-i fiu supus.
Sa traiesc fara sa stiu
De sunt mort sau de sunt viu,
Si prin lume, calator
Sa ma duc nepasator.
Sa ma-mbat de dulci lumini,
De mirosul de pe crini,
De-al izvorului murmur
Si de-al cerului azur.
Si atuncea mizantrop,
Gand nemer nic sa te-ngrop,
Sa te-ngrop in mine-adanc
Si sa beau si sa mananc.
Piatra rece , orb si crud,
Nici un planset sa n-aud
Sub al cerurilor cort
Pentru orice patimi mort.
Si cand ceasul va sosi
Dintre oameni a dosi,
Sa ma duc fara sa stiu
De-am fost mort sau de-am fost viu.
Autor: Alexandru Macedonski
Poezia Gandului de Alexandru Macedonski
|
