Imn la Satan
Satan, fermecator Satan, proteu ce esti ascuns in toate,
In iadul tau primesc sa ard, fiindca altfel nu se poate;
Te-ador, Satan, fiindca tu esti zambet, raza si coloare,
Esti cugetari si esti simtiri, esti aur, vin, cantare, floare, —
Esti tot ce e ispititor: plasticitati de corpuri goale, —
Si zbor spre cer si voluptati ce sunt titanice rascoale...
O! singur zeu, fiindca rau — iar raul singur este forta —
Al tau e-ntregul Univers, plecat sub sabie si torta...
Cand ai lipsi, ar fi tacerea si nemiscarea si robia...
Satan, — oh! Iarta-mi neghiobia!
Satan, fer mecator Satan,
Nemilostiv, cum e dorinta,
Si ager, cum e iscusinta,
Tot mai activ din an in an;
Semet cum este bir uinta...
Satan, dorinta de stiinta,
Satan, dorinta de fr umos,
Satan, vointa si putinta,
Pe-altarul tau ma-aduc prinos...
Jos, jos fatarnicia...
Cand ai lipsi, ar fi tacerea si nemiscarea si robia...
In ochi adanci cand scanteiezi, pe buze rosii cand rasuf li,
Averi de-avari le risipesti prin simturi reci furtuni cand sufli;
Innebunesti pe prea cuminti, ce stau tampiti de-ntelepciune
Si schimbi deodata in focar ce-a fost mai stins ca un taciune.
Tu, care culci sub sarutari in silnicia ta sublima
Pe crinul fraged ca sa smulgi betia rara printr-o crima,
Oh!... singur rodnic pestetot, cand spargi a cerurilor bolta
Si plumb topit in ea tasnesti a vietii apriga revolta,
Satan, — oh! iarta-mi neghiobia.
Arhanghel de-aur si de foc,
Ce-nsamantezi Dumnezeirea,
Urmandu-ti vecinic siluirea,
Din timp in timp, din loc — in loc,
Si ce-o supui sa-ti rabde firea...
Satan, nenvinsa barbatie,
Adolescent in orice timp,
Urmeaza-a ta imparatie
Si pravaleste-orice Olimp...
Cand ai lipsi, ar fi tacerea si nemiscarea si robia...
Oh!... Iarta-mi, iarta-mi neghiobia.
Autor: Alexandru Macedonski
Poezia Imn la Satan de Alexandru Macedonski
|
