Nimic, nici chiar speranta...
Nimic, nici chiar speranta in suflet nu mai canta
Cand mut e viitor ul si aripa ti-e franta...
Departe lasi in urma al visurilor rai...
Si lacrima, chiar dansa, cand pica pe hartie,
E rece ca inghetul din inima pustie
De florile din mai!
Nimic, nici chiar speranta in ochi nu licareste
Cand ziua dupa ziua bolnava se taraste...
Si poate ca sa fie de aur cerul plin,
Si poate s-aiba stele albastra adancime,
Verdeata noua, campul, padurea, -ntunecime
Si raul alb, — suspin!
Nimic, nici chiar speranta in groapa dupa tine
Atunci nu mai voieste sa vie, — si nu vine!...
Si poate ca sa fie orice dupa mormant:
Dreptate omeneasca facuta unui nume,
O viata viitoare, si-n tainica ei lume
Noi aripi, — nou avant!
Autor: Alexandru Macedonski
Poezia Nimic, nici chiar speranta... de Alexandru Macedonski
|
