Prietenie apusa
I
Moara ta zacea-ntr-o vale linistita — printre ulmi —
Pitoreasca o zariram printre plante urcatoare,
Si era prietenie intre noi, si zi cu soare,
Zi de vara-apunatoare spre poeticele culmi.
Intr-o vale linistita moara ta dor mea in pace
Si paraul fara zgomot o scalda si se ducea,
Nici o soapta omeneasca adierea n-aducea,
Ci abia iesea un freamat de sub frunzele opace.
Moara ta zacea-ntr-o vale linistita — printre ulmi, —
Si era paraul neted ca un luciu de oglinda;
Insa soarele de vara isi sfarsise-a lui colinda...
Se-nnopta prietenia si poeticele culmi.
Moara ta zacea-ntr-o vale linistita — printre ulmi. —
II
Casa ta privea-ntr-o strada luminoasa si voioasa...
Avea dafini la intrare si nauntrul ei canta
Visul clar al poeziei, voce-n veci armonioasa,
Cand e-n taina-nsufletita de-o simtire ca a ta.
Luminoasa si voioasa ti-era casa parinteasca...
La intrare verzii dafini o-nfloreau fermecatori,
Avea aer imprejuru-i, soare cald s-o poleiasca
Casa ta ce-adapostise anii tai surazatori.
Casa ta privea-ntr-o strada luminoasa si voioasa,
Si puteai sa dormi nauntru de restriste neatins;
Insa, — soarta e pe bunuri pamantesti invidioasa...
Cand un vis ne naluceste, straluceste, si s-a stins:
Casa ta privea-ntr-o strada luminoasa si voioasa.
III
Inspirarea te-aripase sa atingi inalte culmi,
M-ai chemat sa-ti fiu prieten — frati de cr uce ne legasem,
O simtire si un cuget sa ne turbure jurasem;
Moara ta zacea devale, linistita — printre ulmi. —
Catre culmile inalte inspirarea te-aripase:
Pentru mine erai zeul unui vis olimpian,
Visatoarea armonie ce rasare pe pian
Si de care al meu suf let iubitor, s-amorezase.
Te-aripase inspirarea sa atingi inalte culmi,
Si por nisem, mana-n mana printre-a vietii miselie,
Invrajbiti ne ducem astazi in fatala vijelie...
Moara ta zacea devale, linistita — printre ulmi —
Te-aripase inspirarea sa atingi inalte culmi.
Autor: Alexandru Macedonski
Poezia Prietenie apusa de Alexandru Macedonski
|
