Sonetul nestematelor
Aci sunt giuvaiere ce-mpart cu darnicie.
Cristalizate fost-au de mine-n focul vietii,
Si-n apa lor rasfrant-am minunea tineretii,
Iar de-arta slefuite sunt azi pentru vecie.
Facut-am cea mai aspra si grea ucenicie,
Dar tot le-am smuls din suflet in faptul diminetii,
Mai limpezi decat ochii de vis ai frumusetii,
Si tot le-am dat, in urma, nespusa trainicie.
De-acuma, varsta poate pecetiea sa-si puna
Pe omul de-azi si maine, iar moartea sa-l rapuna.
Aceste nestemate cu apa neclintita,
Sfidand a clevetirii pornire omeneasca,
Si stand intr-o lumina mereu mai stralucita,
Sa piara n-au vreodata si nici sa-mbatraneasca.
Autor: Alexandru Macedonski
Poezia Sonetul nestematelor de Alexandru Macedonski
|
