Vaporul mortii
Intre nori si intre apa se ducea fara-ncetare
Ratacit din orice cale sub trasnitul lui catart;
Valuri-valuri dand navala si smucindu-l tot mai tare
Il faceau sa sovaiasca peste pantecul cel spart.
Vantu-n funii suierandu-si uriasa simfonie
Alerga sapand prapastii in adancul guraliv,
Raspandind in largul marii o-ndarjita ironie
Printre urlete grozave de dusman nemilostiv.
Noaptea neagra de pe valuri il vedea ca o naluca
Punct mai negru pe cer neala orizontului rotund,
Fara om ca sa-i dea suf let, fara minte sa-l conduca
Peste unda latratoare de la crestet pan-la fund.
Calatorii si matrozii putrezeau pe puntea rece,
Frunti albastre, buze vineti, pumni inchisi si ochi sticliti,
Toti murisera de-a randul; cinci si sase, opt si zece,
Si zaceau, mormane-nalte, galben-verde muceziti.
Repezi fulgere prin noapte albastreau de rautate,
Spintecand in larg vazduhul sub taiusul lor de foc,
Si-n zigzaguri ce iau vazul prin colori amestecate
Se stingeau suieratoare intr-al valurilor joc.
Cate-un chip iesea deodata pentr-o clipa in lumina
Cand de om trait pe mare sub un vant argasitor,
Cand de tanar cu par galben si cu buze de vergina
Inghetate inainte de-a-si sopti poema lor.
Si prin iadul de-ntuneric se ducea vaporul mortii,
Pe un pantec sau pe altul aplecand al lui schelet,
Dimineata-ncremenita sta in cer pe pragul portii
Si muia cu lacrimi negre nuantatul ei buchet.
Autor: Alexandru Macedonski
Poezia Vaporul mortii de Alexandru Macedonski
|
