Zi de iarna
Se-nnoreaza ceru-albastru,
Nici o f loare, nici un astru,
Caci si cer ca si pamant
Pus-au vara in mormant.
Toate fr unzele-adorate
Zboara-n vant amestecate...
Corbi si ciori-nnegresc pe sus...
Randunelele s-au dus.
Fulguieste de ninsoare
In pustiile ogoare,
Urla crivatu-n copaci...
Vai de oamenii saraci.
De la munte pan’ la balta
Numai crivat ce te salta;
Numai cer posomorat
Peste campul mohorat.
Batatura e pustie
De belsug si veselie,
Si de-al verii cantec viu
Orice suflet e pustiu.
Sus la stanele din munte
Pe zapada isi fac punte
Lupi pradalnici si misei...
Vai de tur mele de miei.
Pestetot numai zapada,
Ce s-aduna in gramada
Sau se-mparte-n fel de flori
Sub ai vantului fiori.
Prin padurea troienita
Nu e craca nenflorita,
Dar in loc de ghiocei
Pretutindeni e polei.
De prin cosuri iese fumul
Ce mereu isi trage dr umul
Sub al iernii cer senin...
Vai de cei fara camin.
Prin orase umbla-n sanii
Fel de feluri de jiganii
Ce-nauntru nici nu-ncap
De samur si de sangeap.
Tot prin falnice locase
Isi duc fruntile trufase,
Dar de nas, de nu le-ajungi,
Sub manusi au gheare lungi.
Viscol, crivat nu-i atinge,
Soba-n veci nu li se stinge...
Sunt boieri sau boieriti...
Vai de oamenii cinstiti.
Autor: Alexandru Macedonski
Poezia Zi de iarna de Alexandru Macedonski
|
