ICOANE STERSE
Privesc de la fereastra, g`nditor,
Cum soarele se lasa-n asfin it,
Deasupra lui chenarul unui nor
Cu aur =i rubin pare tivit.
Albastrul cerului acolo-i =ters;
Din nor bizare forme se desfac...
Cum le-a= a=terne-n ritmul unui vers!
Dar se topesc... Acum, parca-i un drac,
In haina de argint infa=urat,
Sta drept =i ine-n m`na un stindard.
Acu-i un urs... dar iata... s-a schimbat...
I-un popa pletele-nc`lcite-i ard.
O clipa-l vad cu bra ele in sus,
Dar flacarile lacome-l cuprind,
Un nor de praf se-nal a la apus,
Incet a nop ii umbre se intind...
In pacea asta sf`nta din amurg
Ce trist lucesc a cerului faclii!
Iar clipele vie ii mele curg
Din ce in ce mai reci =i mai pustii.
Autor: Alexandru Vlahuta
Poezia ICOANE STERSE de Alexandru Vlahuta
|
