NUNQUAM RIDENTI
Ciuli urechile =i, flutur`nd din cap,
Se departa bodoganind:
Ca multe lighioane, Doamne, mai incap
Si-n lumea asta!... Insa eu ma prind
Ca nu e alta mai netrebnica sub soare
Ca secatura asta de privighetoare...
Stai, frate, zice calul. Ce i s-a-nt`mplat
De e=ti a=a de suparat?
Tu n-o auzi?... Eu a= turba sa stau mai mult
Aici. Ce naiba? Nu ca sa-i ascult
Acela=i =i acela=i `rl`it
Cu-a=a de lungi urechi am fost cinstit.
S-apoi sa- i spun pe l`nga ca nu-mi place,
Dar, in elegi ca... nici nu-i serios
C-o astfel de dihanie s-avem de-a face,
Eu, care lui Isus Hristos
I-am inlesnit intrarea in Ierusalim,
Si tu caci noi =i la ispravi ne potrivim
Tu care duci la glorie-mpara i,
Noi, in sf`r=it, de-at`tea fapte mari lega i...
Ci lasa-le pacatelor de fapte mari,
Si vino s-ascultam. A=a-s de rari
Si scumpe clipele aceste,
C`nd parca zbori,
C`nd ui i ca ai sa mori,
C`nd i se pare ca traie=ti intr-o poveste...
O, clipele aceste sunt a=a de rari!
S-un c`ntec e-un izvor de fapte mari.
Tu prea e=ti serios de felul tau;
Nu =tii sa r`zi, =i asta-i foarte rau;
Nu- i faci idee c`t i i =ade de ur`t
C`nd stai a=a posomor`t.
Pe mine c`ntecul ma face visator,
Si nu ca-s cine =tie ce cunoscator,
Dar, uite, diminea a mai ales,
C`nd ron ai iarba-nrourata-n =es,
Si c`nd incep privighetorile,
De parca pl`ng =i florile
De-at`ta viers, de-at`ta duio=ie,
Imi uit de toat-a neamului robie:
Cu mii =i mii de ani ma-ntorc in urma;
Stap`n pe verzi pustiuri pasc, in turma,
Ne=tiutor de fr`u,
Pe-nc`ntatorul arm al unui r`u
In care, noaptea, dorm minunile cere=ti...
O, caii nazdravani de prin pove=ti,
Ce s-au ales la toate pricepu i
Si-n toate luptele biruitori,
De buna seama ca au fost crescu i
De mici in c`ntec de privighetori...
Ia!...
S-am`ndoi tacura.
Dar farmecul acesta, mai presus de fire,
Cu c`t umplea un suflet de iubire,
Cu-at`t umplea pe celalalt de ura.
Autor: Alexandru Vlahuta
Poezia NUNQUAM RIDENTI de Alexandru Vlahuta
|
