SLAVIT E VERSUL
In vers e m`ntuirea c`nd n-ai nimic de spus.
Se deapana pe r`nduri, ca firul de pe fus,
Din volbura de vorbe se deapana u=or
Un c`ntec ce spore=te, mai larg, tot mai sonor,
E opera vrajita ce din nimic se-ncheaga,
Si nu-i nici o nevoie ca lumea s-o-n eleaga.
In vers e m`ntuirea c`nd n-ai nimic de spus.
Pe trepte de dactile vin vorbe mari de sus,
Iar critica solemna, ce-n gol vede-ad`ncime,
Ca un copil adoarme in leaganul de rime.
Slavit e versul c`ntec, miraj, intraripare
E-n Nemurire-o carte de libera intrare.
Tu ia doar la crestarea silabelor aminte,
Sa nu prea bata-n struna =tiutelor cuvinte,
Ci-n rasuciri de fraze, cu vorbe de la tine,
Fa sunetele goale sa ni se para pline,
Cum, iscusit dispuse, oglinzile ne mint,
Dintr-o-ncapere-ngusta fac`nd un labirint.
Nici =ir, nici sens... Acestea ne-ar dezvali secretul,
Am =ti ce spui, ce cuge i. Si, pentru noi, poetul
Cu c`t mai nen eles e, cu-at`t e mai profund.
Ce mici devin chiar zeii c`nd nu se mai ascund!
Din patru-n patru versuri, =i plan, =i ritmu- i schimba,
Ca tot ce scrii sa para ca-i scris in alta limba.
La titlu sa iai seama: sonor, bombastic, vag,
Si cu ceva macabru, sa ne-nfiori din prag.
Caci titlul e alarma. Ca-n tr`mbi a sa-l suni:
O inima in flacari, La casa de nebuni,
In cripta, Flori de s`nge... Si nu-i zor nicidecum
Ca titlul cu povestea sa aib-acela=i drum.
Amagitor de g`nduri, un motto mistic pune,
Sa-=i tremure lumina un far peste-o genune.
Sub el psalmodic versul silabele sa-=i joace,
In fierbere de glasuri, ca apa la rastoace.
Iar toata poezia cui sens ar vrea sa-i cate
Mai limpede sa-i para citita de-a-ndarate.
De-o scrii sa fie pleava in spulberarea vremii,
Au strigat nou in plenul cinstitei Acadèmii,
Oricum i-ai prinde g`ndul, pe zor sau pe-ndelete,
Si-n orice dan retoric, tu nu uita, poete,
Ca vorba-i ca =i omul in lume sau in arta
Cu at`t mai jucau=a, cu c`t e mai de=arta.
Autor: Alexandru Vlahuta
Poezia SLAVIT E VERSUL de Alexandru Vlahuta
|
