SONET
Dar tu -ei fi mai aduc`nd aminte?...
Eram copii: primbl`ndu-ne-ntr-o sara,
In umbr-a noastre m`ini s-apropiara.
Cum tremura m`nu a ta fierbinte!
Si nu =tiu ce facea sa mi se para
Ca,-n lini=tea acelor clipe sfinte,
Din g`ndul nostru se desprind cuvinte
Ce dau fiori albastrei nop i de vara.
At`t a fost. Privirea-mi, visatoare,
Te-a urmarit cum te duceai, departe,
P`n te-a pierdut, ca-ntr-un apus de soare.
E mult de-atunci. Azi, rasfoind o carte,
Gasesc, uscata, intre file,-o floare.
O =tii?... Ce de via a ne desparte!...
Autor: Alexandru Vlahuta
Poezia SONET de Alexandru Vlahuta
|
