SONET
Lasa i-ma singurata ii mele.
Mi-albe=te capul, in v`rtejul lumii,
Pe frun i de valuri sta cununa spumii,
De mult ce se fram`nta intre ele.
De visuri inima pustie nu mi-i...
Senin ma urc pe-a lor inalte schele,
Strabat albastre vai, plutind prin stele,
Pam`ntul duca-=i droaia lui de mùmii!
Tihnit, ascult a g`ndului poveste,
Ma-n=el, =i cred ca tot ce-a fost mai este.
Ce dulce-i asta amagire-a vie ii!
Tace i s-adorm, nu voi sa prind de veste
Ca mi s-a stins vapaia tinere ii,
S-asupra-mi anii grei =i-a=tern name ii.
Autor: Alexandru Vlahuta
Poezia SONET de Alexandru Vlahuta
|
