UNDE NI SUNT VISATORII?...

Autentificare

Parola?  Creare album poezii Publicati poeziile online. Ultimele adaugari "Sa-mi spui..." Introspectie in inalt Antiprimavara A fi (actor pe scena vietii) Fara (uni)forma Total autori 184

Nu =tiu, e melancolia secolului care moare,
Umbra care ne ineaca la un asfin it de soare,
Sau decep ia, durerea luptelor de mai-nainte,
Doliul ce se exala de pe-at`tea mari morminte,
Rasp`ndindu-se-n via a, ca o trista mo=tenire,
Umple sufletele noastre de-ntuneric =i m`hnire,
Si impra=tie in lume o misterioasa jale,
Parc-ar sta sa bata ceasul stingerii universale;
Caci ma-ntreb, ce sunt aceste vaiete nem`ng`iate,
Ce-i acest popor de spectri cu priviri intunecate,
Chipuri palide de tineri osteni i pe nemuncite,
Tri=ti poe i ce pl`ng =i c`nta suferin i inchipuite,
Inimi la=e, abatute, far-a fi luptat vrodata,
Si straine de-o sim ire mai inalta, mai curata!
Ce sunt bra ele acestea slabe =i tremuratoare?
Ce-s ace=ti copii de ceara fructe istovite-n floare?...
Si in bocetul at`tor suflete descurajate,
C`nd, bolnavi, suspina barzii pe-a lor lire discordate,
Blestem`nd de=ertul lumii =-al vie ii, in ne=tire,
C`nd i=i scalda to i in lacrimi visul lor de nemurire,
Tu, artist, stap`nitorul unei limbi a=a divine,
Ce-ai putea sa ne descoperi, ca un facator de bine,
Orizonturi largi =-at`tea frumuse i necunoscute,
Te mai sim i atras s-aluneci pe acelea=i cai batute,
Sa- i adormi =i tu talentul cu-al dezgustului narcotic,
Ca in propria ta ara sa te-ara i strain, exotic?...
Cum, c`nd e=ti a=a de t`nar, e o glorie a spune
C-ai imbatr`nit =i sila de via a te rapune,
Ca nimic pe lumea asta sa te mi=te nu mai poate,
Ca te-ai zbuciumat zadarnic =i te-ai saturat de toate?

Stii tu inca ce-i via a? Ai avut tu c`nd patrunde,
Nu problemele ei vaste, inc`lcite =i profunde,
Dar un tremurat de suflet, licarirea ta de-o clipa,
C`nd at`tea- i schimba vremea c-o bataie de aripa,
In vertiginosul haos de priveli=ti, ce te-n=ala,
Sub imensa =i eterna armonie generala?...
E=ti de-abia in pragul lumii. Ti-i a=a de sprinten g`ndul.
C`te n-ar =ti el sa prinda in via a arunc`ndu-l!
C`te frumuse i ascunse vi s-arata numai voua,
Ferici i poe i: natura, lumea pururea e noua!
Pe sub ochii tai tablouri luneca stralucitoare,
Glasuri, =i colori, =i forme tu le la=i sa se strecoare,
Legan`nd a tale g`nduri adormite, ca pe-o apa,
C`nd at`tea adevaruri nerostite inca- i scapa!
Stiu. Am fost =i eu ca tine amagit sa cred ca-n arta
Pot sa trec la nemurire cu revolta mea de=arta;
Si cu lacrimi stoarse-n sila nu mi-a= mai aduce-aminte
Am bocit =i eu... nimicuri, ce-mi pareau pe-atuncea sfinte!...
Dar c`nd m-am uitat in juru-mi =-am vazut ca e o boala,
Si ca to i incepatorii, de abia scapa i din =coala,
Ofili i in floarea v`rstei de-un dezgust molipsitor,
I=i zadarnicesc puterea, focul tinere ii lor,
Ca sa legene-n silabe, pe tiparele gasite,
Desperari de porunceala =i dureri inchipuite,
C`nd am in eles c-aceasta e o moda care soarbe
Seva tinere ii noastre, am zis g`ndurilor oarbe,
Ce-=i roteau peste morminte zborul lor de lilieci,
Sa s-abata las`nd mor ii in odihna lor de veci,
Si din florile vie ii sa aleaga =i s-adune
In nepieritorul fagur adevar =i-n elepciune!
C`te nu-s de scris pe lume! C`te drame mi=catoare

Nu se pierd nepovestite, in naprasnica v`ltoare
A torentelor vie ii! C` i eroi, lipsi i de slava,
Nu dispar in lupta asta nesf`r=ita =i grozava!
Si, sub vijelia soartei, c`te inimi asuprite,
C` i martiri pe cari vremea =i uitarea ii inghite!
Si c`nd lumea asta toata e o ve=nica mi=care,
Unde cea mai mica for a impline=te o chemare,
Si c`nd vezi pe-ai tai cum sufar, cum se zbuciuma =i
lupta
In campania aceasta mare =i neintrerupta,
Tu, departe de primejdii, razna ca un dezertor,
Sa arunci celor ce-a=teapta de la tine-un ajutor,
Jalea =i descurajarea c`ntecului tau amar,
Si sa- i cheltuie=ti puterea celui mai de seama dar,
Ca sa-i faci mai rai pe oameni, =i mai sceptici, =i mai
tri=ti?
Asta vi-i chemarea sf`nta de profe i =i de arti=ti?...
Unde ni-s entuzia=tii, visatorii, trubadurii,
Sa ne c`nte rostul lumii =i splendorile naturii?
Unde ni-s samanatorii generoaselor cuvinte,
Magii ocroti i de stele, mergatorii inainte,
Sub credin ele sfar`mate =i sub pravilele =terse
Ingrop`nd vechea durere, cu-al lor c`ntec sa reverse
Peste inimile noastre m`ng`iere =i iubire,
Si cuv`ntul lor profetic, inspirata lor privire,
Valurile de-ntuneric despic`ndu-le in doua,
Splendida-naintea noastra sa ne-arate-o lume noua!