Valuri

Cad p`lcuri sub p`lcuri de-a valma, =i altele proaspete vin,
Iar hreamatul cre=te =i scade, ca-n spulber de viscol purtat.
Ci iata ca-n seara din urma, str`ng`ndu-=i in pinteni arapul,
Carare-=i despica-n navala Timur cu hangerul in m`na.
Spore=te cu el valma=agul amestec de glasuri pripite
Din mijlocul lor se aude un muget de fiara-njunghiata.
E prins Baiazid =i deodata se st`mpara clocotul luptei.
E prins Baiazid =i osta=ii ram`n impietri i ca de-o vraja.
Mai sunt oare fulgere-n ceruri? Pam`ntul pe-al lui =i
l-a stins!
Timur i=i prive=te vrajma=ul cu lini=tea celui puternic.
O cu=ca de fier i s-aduce In van, Ilderim, te mai zbuciumi,
Si hainele- i rupi de pe tine, =i fruntea i-o s`ngeri de gratii!
Acesta-i palatul in care de-acum i i ram`ne sa cuge i
Ce =ubrede =-amagitoare sunt toate maririle lumii
A=a l-au purtat prin ora=e, prin ari pustiite de el.
L-au dus prin ceta i ce, cu groaza, de numele lui pomeneau;
Opreau la rasp`ntii, =-un crainic vestea de ispravile lui;
Uimi i ascultau trecatorii, privind la mom`ia din cu=ca
O umbra de om ce sc`nce=te =i-=i leagana capul mereu.
Vede i, zice crainicul iara=i, ca este-o dreptate pe lume,
Ca nici n-o grabe=te durerea, cum nici n-o-nt`rzie minciuna,
Ci singura ea i=i alege =i arma =i ceasul plinirii!