VALURI
Vis`nd imparatul sa rupa hotarele ce-l ingradeau,
Si marea-i putere s-o-ntinda pe-ntregul pam`nt =i pe mari,
Tarie de vifor pusese in sufletul o=tilor lui,
Ca nici un vrajma= sa mai poata cu armele-a-i sta impotriva;
Iar ochii de fiara flam`nda rotindu-=i-i peste uri,
Vedea cum noroadele toate in cale-i se pleaca-ngrozite,
Vedea cum ceta i intarite, palate de piatra =i domuri,
Cu v`lva at`tor coroane, ca pleava se spulbera-n v`nt.
S-a fost un blestem pe ursita sarmanelor neamuri de-atunci,
Ca-n scrum =i-au vazut prefacuta intreaga lor munca
de veacuri.
Scr`=nind luptatorii, in iure=, ca iarba sub coasa cadeau,
Naprasnic v`rtejul pieirii din ara in ara trecea
In urma-i coloane de flacari zbucneau din ceta i naruite
Si-n vuietul cr`ncen al mor ii, sub negrele stoluri de corbi,
Trufa=, imparatul calare, cu r`njet privindu-=i isprava,
Prin r`uri de lacrimi =i s`nge, pe punte de le=uri trecea.
Dar iata ca tocmai in ceasul c`nd bra ele sta sa-=i intinda,
Pam`ntul intreg sa-l cuprinda, un racnet de leu, din ad`ncul
Salbaticei Asii, ii spune ca nu-i inca lupta-ncheiata.
O, nu, Ilderim, nu e inca pam`ntul pustiu de viteji:
Timur i i sta-n fa a, iar spada-i e sora cu spada lui Mircea,
Si ce s-a-nceput la Rovine, sf`r=i-se-va la Angora!
El zice, =i una spre alta s-azv`rl intartatele oarde,
Si r`nduri de r`nduri izbite, cu vuiet de valuri se sparg.
Trei zile-=i in clipele tulburi pe stemele celor doi crai.
Se mi=ca-n bulucuri mul imea, se rupe =i iar se-mpreuna,
Cad p`lcuri sub p`lcuri de-a valma, =i altele proaspete vin,
Iar hreamatul cre=te =i scade, ca-n spulber de viscol purtat.
Ci iata ca-n seara din urma, str`ng`ndu-=i in pinteni arapul,
Carare-=i despica-n navala Timur cu hangerul in m`na.
Spore=te cu el valma=agul amestec de glasuri pripite...
Din mijlocul lor se aude un muget de fiara-njunghiata.
E prins Baiazid =i deodata se st`mpara clocotul luptei.
E prins Baiazid =i osta=ii ram`n impietri i ca de-o vraja.
Mai sunt oare fulgere-n ceruri?... Pam`ntul pe-al lui =i
l-a stins!
Timur i=i prive=te vrajma=ul cu lini=tea celui puternic.
O cu=ca de fier i s-aduce... In van, Ilderim, te mai zbuciumi,
Si hainele- i rupi de pe tine, =i fruntea i-o s`ngeri de gratii!
Acesta-i palatul in care de-acum i i ram`ne sa cuge i
Ce =ubrede =-amagitoare sunt toate maririle lumii...
A=a l-au purtat prin ora=e, prin ari pustiite de el.
L-au dus prin ceta i ce, cu groaza, de numele lui pomeneau;
Opreau la rasp`ntii, =-un crainic vestea de ispravile lui;
Uimi i ascultau trecatorii, privind la mom`ia din cu=ca
O umbra de om ce sc`nce=te =i-=i leagana capul mereu.
Vede i, zice crainicul iara=i, ca este-o dreptate pe lume,
Ca nici n-o grabe=te durerea, cum nici n-o-nt`rzie minciuna,
Ci singura ea i=i alege =i arma =i ceasul plinirii!
Autor: Alexandru Vlahuta
Poezia VALURI de Alexandru Vlahuta
|
