Cantecul clopotului
O, clopote! Frumos mai suni,
Cand credinciosii ii aduni
La locul sfant de rugaciune,
In cer cantarea sa le sune...
In zile mari de sarbatoare,
La rasarit s-apus de soare,
Tu chemi stapani si muncitori
Ai lui Hristos inchinatori.
Chemarea-ti porti prin munti si vai:
Si vin inchinatorii tai.
In cer ajunge-a ta sunare,
Cu dansa si a lor cantare,
Un cantec sfant, fr umos nespus,
Se suie, ca tamaia,-n sus,
Ducandu-se in cer... Ce dor nu duce,
Ce poate inima s-apuce?
Si jalea inimii zdrobite,
De toti pe lume parasite,
Si bucuria multumirii,
Si arzatoarele dorinte
De mantuire, pocainta...
Un cantec sfant, fr umos nespus,
Le suie toate-acestea-n sus,
Si cand arama-n ceruri suna...
A noastra inima rasuna...
O, clopote! Frumos mai suni,
Cand credinciosii ii aduni
La locul sfant de r ugaciune,
In cer cantarea sa le sune...
O, suna dar prin munti si vai,
Sa vie-nchinatorii tai.
Autor: Alexei Mateevici
Poezia Cantecul clopotului de Alexei Mateevici
|
