Hristos au inviat
Se asternuse piatra pe proaspatul mormant
Si noaptea coborase, acoperind cetatea.
Se linistise neamul vanzarii. Pe pamant
Era o taina mare... minune-apropiata.
Au stat tacuti de paza cei doi ostasi strajari
Ne-atinsi de maretia adancurilor firii,
Nepresimtind venirea minunii celei mari
Ce-avea sa schimbe fata si rostul omenirii.
Si iata miezul noptii, de stele-mpodobit;
Un tunet lung s-aude, pamantu-n el vuieste,
Adanci puteri il misca, izbindu-l. Zguduit,
Mormantul se deschide: scriptura se-mplineste.
Lumini lucesc la gura mormantului deschis,
Intunecimea piere o clipa-n toata firea...
Hristos invie!... Paznici, sa fie voua vis,
Lumina va orbeste, v-a inlemnit uimirea!
Lumina din lumina cerescului cuprins
Luceste-acum pe chipu-i, Il-nalta biruinta.
Si, lepadand pamantul, ii lasa foc nestins
Pe calea mantuirii: nadejdea si credinta.
Cu moartea Sa, pe cr uce murind nevinovat,
Ne-au dat El noua pilda a marii jer tfi de Sine,
Cu moartea Sa pe moarte calcand au inviat
Spre invierea vietii in faptele de bine.
Cantati cu bucurie acelui Ce-au scapat
Pe om si omenirea de moarte sufleteasca.
Ii Pastele! Viata! Hristos au inviat!
Iubire intre oameni si pace sa domneasca!
Aprilie
Autor: Alexei Mateevici
Poezia Hristos au inviat de Alexei Mateevici
|
