Hristos la Martha si Maria
Dupa O. Ciumina
Cu-ncetul asfintea frumoasa zi de vara,
Cand au intrat Hristos in satul cunoscut.
Racoarea se lasa, si umbrele de seara
Albastre, in ograda Marthei au cazut.
Si prin vazduh cantarea, ciripitul
Au incetat, cand a grai au prins,
De parca asculta si insusi asfintitul
Invataturi ceresti, in focul lui aprins...
Nespus de-nsufletit era Invatatorul
Si plin de adevar era al Lui cuvant;
Maria nu putea de la Mantuitor ul
Sa-si ieie ochii ei, pe Dansul ascultand,
Si inima-i ardea de dragostea cea sfanta,
Si alte lumi marete-i deschidea,
Privirea Lui cea ier tatoare, blanda,
Ce dragostea in inimi aprindea.
Iar Martha, ce gandea la lucruri pamantesti,
A zis, apropiindu-se de Invatator:
„Trimite-mi sora-mea, sa-mi fie de-ajutor“.
Dar a raspuns Hristos: „Tu, Martha, te grijesti
De multe, dar Maria de asta e departe,
Ea una si-a ales, dar cea mai buna parte
Ii este partea ei cea mai de trebuinta,
Cu dansa nu va sti necaz si suferinta“.
Autor: Alexei Mateevici
Poezia Hristos la Martha si Maria de Alexei Mateevici
|
