Hristos si Samariteana
Dupa O. Ciumina
Ostenit, la fantana lui Iacov, Hristos
La racoare putin se oprise;
Si pe cand hodinea-nfierbantat si setos
Samariteana la apa venise.
Bautura-au cerut Fiul Cel Omenesc.
I-a fost mare femeii mirarea:
„Cum asa? — a raspuns — in ce ura traiesc
Samaritenii cu voi?! Nici se vad, nici graiesc,
Si Tu ceri, ca sa-ti sting insetarea!“
Samaritenei asa i-au vorbit Iisus:
„Cand ai sti Cine-ti sta inainte
Dupa apa cea vie dor mare, nespus
In pieptul tau insetat s-ar aprinde“.
„Cum ai scoate-o atunci din adancul pietros
A stramosului sfintei fantane?“
Samariteana asa a-ntrebat pe Hristos:
„Vad ca n-ai nici un vas pe la Tine.
Au mai mare Tu esti decat sfantul stramos,
Ce ne-a dat-o pe veci mostenire?
In vremi vechi, pascand tur ma-ntr-acesti munti stancosi,
El aicea gasea hodinire“.
Si Hristos i-au rapuns: „Cel ce apa va bea
Din fantana, — acela-nseta-va,
Pe cand umbra de sete nu poate avea
Cel ce apa mea vie gusta-va,
Caci apa vietii in curgerea ei
Pacatele toate le spala,
Prin ea innoiti; pacatosii cei rai
Din moarte spre viata se scoala“.
Aprilie
Autor: Alexei Mateevici
Poezia Hristos si Samariteana de Alexei Mateevici
|
