La Noul-Neamt
(Clipe traite)
Clopotnita inalta domneste-mprejurimea
Tihnitei manastiri,
Si plopii de la Nistr u privesc in adancimea
Maretei oglindiri.
Intram. Portarul-frate ne-arata gazduirea,
Inalt si somnoros...
Racoarea ne cuprinde, si toata manastirea
Ne pare-un rai fr umos.
Ne hodinim. Dar somnul nu poate sa ma fure
Si ma mai duc prin vii.
Se coace poama. Cantec rasuna prin padure,
Si ziua-i la chindii.
Ma-ntorc. Aproape-i slujba si fratii se aduna
De prin chilii iesind.
Chemarea isi indeamna a clopotului struna...
Lumini in hram s-aprind.
Ma duc pe la egumen. La slujba se gateste
Dupa un somn usor...
Dar bucurie mare ca stiu moldoveneste: —
Batranu-i vorbitor.
Frumos mosneag batranul. Stiut-a si pe tata
Si pe bunelul meu.
Biblioteca? Veche-i. (El totdeauna-i gata
Cu ajutorul sau.)
Destul ii de bogata... A fost si mai avuta,
Dar carti s-au mai furat;
I-i jale de-un Apostol facut cu mare truda,
Dar sters de-un invatat.
Era neranduiala. Acuma-i mai cuminte
Monahul pus la carti.
Ar’ sa-mi arate maine cucernicul parinte
Din amandoua parti.
Grabim la slujba. Mare-i biserica de vara,
Frumoase zugraveli.
Urmeaza proslavirea cantarilor de seara
In cin si randuieli.
In doua strani fratimea calugarilor canta,
Si rusi si moldoveni.
Si parca-i nesfarsita caftisma slujbei sfanta,
Cantata-n doua strani.
La usa se indeasa tot lume taraneasca,
Tot babe si femei.
Si nu-s prea de departe: din par tea parinteasca
Opaci si Plopi-Stiubei.
Dar vine si sfarsitul. Se gramadesc la masa
Si oaspetii veniti.
Un negustor de-aproape, bolnava preoteasa,
Vreo cativa poftiti.
Afara amurgit-a, ferestrele-s deschise,
Un dulce tarait.
Ceasornic de perete si doua chipuri, scrise,
De-un frate iscusit:
Din umbra bland priveste al manastirii staret,
Cinstitul Theofan,
S-Andronic cuviosul, un cronicar vorbaret,
Si bunul moldovean.
Blagosloveste masa parintele egumen;
Cu totii isi fac cruce.
La masa — peste, vin din pivnite se-aduce.
E postul Adormirii.
(Marasesti, )
Autor: Alexei Mateevici
Poezia La Noul-Neamt de Alexei Mateevici
|
