Prorocul
Dupa M. Lermontov
De cand Cel Drept din vecinicie
Mi-a dat a mea atotstiinta
’Ntr-a vostri ochi, ca-n carte vie,
Eu vad pacat si rea vointa
M-am apucat de a va spune
Porunci de adevar, iubire,
Cei mai de-aproape-n osti nebune
Pornit-ati strasnica gonire.
Scarbit, mi-am pus in cap cenusa,
Gol am fugit de-a voastra goana,
Departe de a voastra usa
Traiesc eu cu a pasarilor hrana.
Porunca Celui Sfant pazind
M-asculta firea pamanteasca,
Si stelele cuvantu-mi prind
In stralucirea lor cereasca.
Iara cand trec printr-un oras
In vecinica a mea grabire,
Batranii spun la copilasi
Cu ras de mare multumire:
„Vedeti-l? Om cu fudulie,
Cu noi in targ el nu traieste,
Ca, cica, duh de prorocie
I-a dat Cel Sfant, Ce-n el vorbeste.
Priviti, copii, spre pilda voastra,
Ce-i slabanog si necajit,
Ce mare ura a por nit
Spre sine el din par tea noastra.“
Noiembrie
Autor: Alexei Mateevici
Poezia Prorocul de Alexei Mateevici
|
