Prorocul
Dupa A. Puskin
Ardeam de sete sufleteasca
Intr-o salbatica pustie
Si o fiinta ingereasca
Mi s-a ivit in cale mie.
Cu sase aripi, luminoasa,
Usor de ochi mi s-a atins,
Ca la o pajura sperioasa
Vederea mea mi s-a deschis;
Urechea mea mi-a pipait
Si vuiet mare-am auzit:
A cerului cutremurare
Si zborul ingerilor sus
Si a juvinelor de mare
Miscari: intors, ramas si dus.
Si serafimul luminat
Deasupra gurii s-a plecat,
Mi-a scos rautacioasa limba,
Desarta,-n veci nedreapta, stramba,
Si limba sarpelui-nteleapta
Mi-a pus cu mana sa cea dreapta.
Apoi cu sulita de foc
El pieptul mi-a deschis pe loc
Si inima tremuratoare
Mi-a scos cu mana grabitoare,
In locul ei cu repejune
Mi-a pus un arzator carbune.
Ca mort eram eu in pustie
Si-un glas de sus strigat-a mie:
„Proroace, scoala, vezi s-auzi,
Cunoaste voia mea cea sfanta
Si-n mintea celor orbi si muti
Cuvantul tau de foc implanta!“
Decembrie
Autor: Alexei Mateevici
Poezia Prorocul de Alexei Mateevici
|
