Cat as fi vrut sa fie
Totul perfect ca o planta
Pe care doar toamna tarzie
Are puterea s-o stinga
Si peste care ninsoarea
Are norocul sa ninga
Viata cealalta.
Cat as fi vrut
Sa nu semanam nimanui,
Frumosi si curati
Sa nu stim lupta niciodata,
Sa trecem prin lume
Straini de minciuna,
De durere mirati,
Fericiti de-a ajunge-mpreuna
In viata cealalta.
Cat as fi vrut
Sa fim egali totdeauna,
Tineri mereu alunecand pe o panta
La capatul careia umed, adanc
Rasfrange-se luna
In viata cealalta.
Cat as fi vrut.
N-am pierdut
Decat o clipa inalta,
Destula urii sa ne improaste
Cu moarte,
Sa ne rostogoleasca tot mai departe
Deolalta,
Singuri si-atat de batrani
Ca nu ne-am putea recunoaste,
Chiar de ne-am mai intalni
In viata cealalta.
|