DESCÂNTEC DE PLOAIE
Iubesc ploile, iubesc cu patima ploile,
Innebunitele ploi si ploile calme,
Ploile feciorelnice si ploile-dezlantuite femei,
Ploile proaspete si plictisitoarele ploi fara sfarsit.
Iubesc ploile, iubesc cu patima ploile,
Imi place sa ma tavalesc prin iarba lor alba,
inalta.
Imi place sa le rup firele si sa umblu cu ele
in dinti,
Sa ameteasca, privindu-ma astfel, barbatii.
Stiu ca-i urat sa spui „Sunt cea mai frumoasa
femeie“,
E urat si poate nici nu e adevarat,
Dar lasa-ma atunci cand ploua,
Numai atunci cand ploua,
Sa rostesc magica formula „Sunt cea mai
frumoasa femeie“.
Sunt cea mai frumoasa femeie pentru ca ploua
Si-mi sta bine cu franjurii ploii in par,
Sunt cea mai frumoasa femeie pentru ca-i vant
Si rochia se zbate disperata sa-mi ascunda
genunchii,
Sunt cea mai frumoasa femeie pentru ca tu
Esti departe plecat si eu te astept,
Si tu stii ca te-astept,
Sunt cea mai frumoasa femeie si stiu sa astept
Si totusi astept.
E-n aer miros de dragoste viu,
Si toti trecatorii adulmeca ploaia sa-i simta
mirosul,
Pe-o asemenea ploaie poti sa te-ndragostesti
fulgerator,
Toti trecatorii sunt indragostiti,
Toti trecatorii de mine sunt indragostiti
Si eu te astept.
Doar tu stii
Iubesc ploile,
Iubesc cu patima ploile,
Innebunitele ploi si ploile calme,
Ploile feciorelnice si ploile-dezlantuite femei...
Autor: Ana Blandiana
Poezia DESCÂNTEC DE PLOAIE de Ana Blandiana
|
