Vorbim de el mereu
Cum tot mereu
Atingi cu limba dintele ce doare.
Cand il uitam o clipa-i sarbatoare,
Iar pomenirea lui bolnava
E si-n blesteme si in rugaciuni.
Il luam in doze zilnice
Ca pe-o otrava
La care devenim astfel imuni.
Pune poezia Fara nume pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.