FÃRÃ UN GEST
Fara un gest, cu ochii-nchisi,
Lasand sa cada peste mine timpul
Ca o insulta binemeritata
Pentru ca sunt in stare sa-nteleg
De tot ce inteleg sunt vinovata.
O neputinta care urca-n simturi
Pana le depaseste risipind
Bobi de mercur otravitor
Stiu ca nu pot nimic si umilita
Pe treptele batjocurii cobor.
Nu frica, oboseala ca-i zadarnic,
Durere ca-i tarziu, dispret de sine
Si scrasnetul de dinti, ritmat cuminte
Cern semnele vietii si gasesc
O gramajoara neagra de cuvinte.
Autor: Ana Blandiana
Poezia FÃRÃ UN GEST de Ana Blandiana
|
