ÎNTOARCERE
Din aventura de a fi cinstit
Invingator acasa ma intorc
De cate generatii am plecat?
Nu-mi amintesc si nu mai stiu de unde.
Port astrii toti cu mine sa le-arat
Gradina pentru care sa-ncalzeasca,
Si muntii-mi cer sa-i duc inspre pamantul
Pe care sa-si zideasca inaltimea,
Si pasarile se rotesc si-ntreaba
Unde sa-si puna cuibul, si nesfarsite turme
Vin dupa mine si asteapta locul
Unde sa stea si sa se inmulteasca.
Eu spun: „O clipa numai asteptati,
Locul de unde am plecat e-aproape,
O clipa inca, trebuie sa fie
Un loc stabil, un singur loc stabil...“
Dar totul e fluid in jur. Eu caut
Si-s obosit de moarte si de mers,
Silit sa port rigid in mine punctul
De sprijin pentru univers.
Autor: Ana Blandiana
Poezia ÎNTOARCERE de Ana Blandiana
|
