RESPIR, RESPIR
Respir, respir,
Cum stau cu ochii-nchisi,
Simt stelele-ascutite prin pleoape
Scriindu-mi pe retina semne moi
Ca pestii morti pe luciul unei ape.
Se-ntampla ca in vis respir, respir,
Bolta de sticla groasa da sa crape
Cand sangele luceferilor inghetat
Se umfla-n ea si nu il mai incape;
Si-atunci lumina scartaie prelung,
Ca un pietris sub botul unei sape,
Si pasii tai indepartandu-se rasuna
Cu dangat surd de clopote sub ape
Inaintand atat de transparente
Ca nu se vad aproape, mai aproape;
Se-ntampla ca in vis, respir, respir
Clestarul care vine sa ma-ngroape.
Autor: Ana Blandiana
Poezia RESPIR, RESPIR de Ana Blandiana
|
