Ana-Maria
In viata noastra
Nime n-a aflat
Nume mai drag, rostit ca-n rugaciune,
Nici clopotul mai dulce n-a sunat
La chinurile facerii strabune.
Nici mieii n-au jucat sub steaua lor Mai infloriti, sarind peste ospete
Intru jertfire dreapta — tuturor, La ceasul cast al ierbilor iubete.
Nici pomii nu s-au copt mai inadins, Nici pragul n-a dat ramul cel cu miere
Zidirii tale sub un cer incins De imne si de sfanta-ntemeiere.
Tie ti-i pasare cuvantul meu dintai, Zbor de parinti si steagul te-nfasoara,
In mirtul lui de purpura,-n tarii, Aripa ta sa freamate pe tara. Ana-Maria, lemnisor
sfintit De nume drag cu lacrimi la citire, De clopote cu miere in potire,
De vers abia nascut, abia citit...
Gura pe frunte ti-a lasat cuvant — O stea care lumina-innemuind...
Autor: Anatol Codru
Poezia Ana-Maria de Anatol Codru
|
