Boccacio
Parca si azi o vad cum vine toata, Si-i joaca-n coapse luna-n jumatate, Sa-ti
arda mana, sa te deie gata. Cand isi salta piciorul printre
flori, Parca te joaca dracii si te prind fiori, Ca de placere mai ca-ai vrea sa
mori. Dar a facut pe-alaturi si s-a dus Cu unul Gheorghe, nalt pana-n cartuz,
Cu cizma creata si c-un dinte pus. El o ducea pe brate la ai lui — S-o vada
tot norodul: alta nu-i Mai de frumoasa si mai de stapana Pe sanii
ei si pe ghiocul manii In care-i creste sa nu-i fure nime. Eu am ramas cu
limba-n gura, cuc, Dar nu m-am dus la crasma sa usuc, M-am aruncat pe pluguri
de cu zori Si am arat jur-imprejurul lor Gramada de pamant, sa creasca
dor. Da-n primavara-a fost, ca am vazut: Venea frumoasa c-un ulcior de lut Pe
toarta cu gherghef si-argint batut. Si cand sa-l vad aproape cum era Ulciorul
cela care ma durea — A fost feciorul ei. Era firesc Sa vina el, cand
dansii se iubesc... Si am plecat in targ peste un ceas,
Si m-am tocmit sa cant din contrabas
La un taraf. De scarba si necaz.
Cu timpul mi-am facut si-o meserie,
Sa-mi curga banul drept, nu-n smecherie,
Ca aveam de gand sa imi aduc Marie
La casa mea, din centru, ca mi-au dat-o
Oamenii (cu alta vorba, statul),
Ca am lucrat pe cinste toata data.
...Cand ma gandesc ca tare-a fost frumoasa,
Cu luna franta-n doua, pusa-n coapsa,
Inima nici astazi ca ma lasa.
Dragostea, mai tata, e ceva,
Care n-o prinzi cu ochii — si-i a ta.
Dragostea nu-i jocul pe de-ascuns.
S-au potrivit, s-au inteles — s-a dus! —
N-ajuta nici o jalba-acolo sus...
Stiu, s-or gasi de-acei ce scriu prin carti,
Ca umbl-si eu cu vorba-n doua parti
Sa-mi scot parleala si pe alti sa-nvat.
Eu, la un vin frumos care se bea,
V-am asternut ce stiu din viata mea,
Ca ce am eu cu soarta aluia,
Care nici el nu e stapan pe ea?..
...Frumoasa fata! Uite-aici ma doare,
Dar are sot si-aceasta-i intrebarea...
Cu miez de nuca o-mbuibase ma-sa, Si straie i-a facut — numai matasuri
De-acele chinezesti si de Bender,
Cu-argint pe tesatura si cu fier,
Ca imbracata-n rochii, cand era,
Stralumina ca focul si frigea.
Cand isi punea in parul ei o floare —
Te culegea, de inima, salvarea
Si te ducea sa uiti si drumu-acasa,
Asa era hotoaica de frumoasa.
Ea n-a muncit in camp, nici in gradina,
S-a rotunjit la umbra pe-o perina
Cu fir lucrat si broderie fina.
Ci fratii ei, prin targuri si departe,
S-au dat la treaba buna si la carte:
Vin cu nevestele, si acelea invatate,
Ca ti-i mai mare dragul sa le vezi pe toate,
Cum potrivesc si umbla prin ograda,
Sa infloreasca lucrul si sa arda.
Lisandra? Cum a fost si mai inainte —
Parca o varsa sotul din oglinda,
Sa o aseze sus pe la icoane,
Legata pe din parti cu celofana.
Nici s-o atingi cu vorba, ca o scuturi
De pudra, de vopseli si cele multe
Aramuri, tinichele, petre scumpe.
(La taietura rochiei poarta-un cap de vulpe...)
Si-n degete inele, ca sultanul,
Parca-a varsat pe maini aliotmanul.
Amar ce mai iubea hotoaica banul, —
Ca numara si zimtii la copeica,
De inghetau buzunarele la neica.
Caci el e prost, desi are masina.
In locul lui — as apasa pe frana:
S-o mai opreasca din luat cu mana.
...O tine, ca-i balae, cu de-a gata,
Si-o teme foc, si mai sa dea-n pacate,
Lisandra, cand se uita intr-o parte...
De-ar fi a mea... Lasa pe mine — as face
Sa-i sara moftul si s-o vad ca tace.
I-as spune, cum stiu eu: „Asculta, doamna,
Ia-ti fustele, parfumul, geamantanul
Si da-i nainte, ca trezesc vecinii,
Sa-mi puna de baut, ca fac un bine,
De scoala sa le fie la oricine..."
Dar nu-i nevasta mea si-aceasta-i rau,
Ca stiu ce-as face si ce-as drege eu.
Cum vine asta: de haleala da-i,
Pune-i margele scumpe si cercei,
Si ea sa mi te tina sub calcai?
Busuioc crescut in poarta, Unde s-a nascut si tata Si-a iubit si el o fata,
S-o poarte la mana dreapta, Cu inel de ramasag, Sa-i puna jurari pe prag,
Cand i-a fost ceasul mai dra£ Lumea n-a crezut si-a zis: Mandru
e, dar nu-i precis,
C-ar s-o faca intr-adins. Mama, ca era o floare, Cand o pui la cheutoare,
S-a gandit ca tocmai are Prilejul la maritare Si-a sarit pe bratul lui,
Brat vartos, pe-al tatalui, Caci ca tata altul nu-i De frumos ca mama lui.
Insa-a fost, ca s-a-ntamplat Mai altul de cum a dat Gandul ei la maritat,
C-a zis tata: Titiana, Te-am iubit, fata balana, Cand da-n floare maghiranul.
A fost dragoste de-o noapte, Cand ghicesti merele coapte Si le furi mai
mult cu soapte, Saltata de subtiori, De ce-ai spus ca ma insor, Lumii toata,
de cu zori? Si acum iti vrei in casa Floarea ta de chiparoasa, Care
cand a fost culeasa Sambata dupa ameaza. Eu as vrea sa fiu flacau,
S-apoi afla ca mai vreu Sa fiu mandru, si tot eu Bun de drago stit mereu,
Tot de flori, ca tine, cum_
Sa le vad florite-n drum Cu trei fire de parfum... Maica mea, cica, a oftat Si-a
nascut fecior in sat, Care-a scris cu matostat: Busuioc, si inca-o
data, Am iubit, dar nu ca tata, Drago stind pe apucate, — Am cules pan
am ales Floarea cea de inteles, Cand dau toamnele-n cules Si rasar
de dupa flori Flori rotate de feciori Cu casa in subtiori...
Rostul tau de fata mare Sta ascuns intr-o bratare, Sus, la coarda-n casa
mare, Unde striga-n grinda locul Si se coace busuiocul Cu samanta de deochiu.
Am vazut ca era grau, Pus in coapsa ta si-n brau, Spic mascat,
ca val de rau. Si-am vazut, ca trecea unul Subtirel, asa ca struna, Si-avea
secera pe umar. Am trecut si eu pe-aproape, Tineam vorba sub pleoape,
Dar s-o zic n-am vrut socoate. Era tot acel fecior, Cu fruntea de alior Si minciuna
de trei ori. Tu-ai saltat si ai facut Doua vorbe de-mprumut, C-a fost greu sa
spui ce-ai vrut Si-ai zis, Gheorghe, uite, eu, S-apoi tu, ca esti flacau, —
Daca-o faci, ti-i dreptul tau. Eu astept, de, cum ma stii, Caci de tine draga-mi-i,
Cum mi-a fost si mai dintai... El cu-o floare-n palarie, S-a gandit
si-a zis: Marie, Auzi iarba din cimpie, Tinerea si se mladie? Eu ma duc
s-o fac marunchi, Sa-i pun mana pe la junghi, Cand s-o frange
in genunchi. Si apoi ma intorc pe zori, Cum ti-am spus de-atatea
ori, Daca nu de vreo trei ori. Tu atunci ai scos afara Busuioc ce da in
floare, Sa se scuture-n carare, Si ai zis: mai Gheorghe, stiu, Ca-o sa vii si
mai tarziu.
Gheorghe-n iarba pan la brau..
Floare din tulpina lui, Cucului, a Gheorghelui, Care a dat sa-si face pui Intr-un
cuib al nimanui. I-a spus lumea: nu se poate Sa te dai, asa, de-o data, Cand
o mana-o vrea, si-o cata Alta mana mai pe alta. Floare dintr-o maracine,
Care infloreste bine Numai cand o tine-n mana, Ea nici a-nteles
ca-i sluta Treaba, daca o saruta Gheorghe ca pe-o alauta. El, fecior de om nauc,
Parca-si puse boii-n jug, De-a arat pana la fund Dorul fetei al zalud...
...Eu acuma, ce sa fac? — Blestem cucul in copac, Cosand lacrime
pe-un ac, Sa-i insir margele — lui, Dragului, al Gheorghelui, Care
nu-i si-al orisicui In cuibul, al nimanui...
Graiesc florile pe-afara, Ca scapasi din subtioara De trei zile cate-o floare,
Cand ai scris cu ele-n gand Trei ulcioare de pamant, Care s-am
implut plangand. Caci in lutul lor facea Sa se narue o
stea, Care-n umar ma durea. Eu am mers pe jos, mai, mai. Doua dealuri si trei
vai Pana la genunchii ei Si i-am spus ca-ntr-un ulcior, Cel dintaiul,
e cu dor Limpede ca un izvor, Si-n al doilea, ca se are Pusa-alaturi cu o floare,
Inima care ma doare. Cel de-al treilea plin e ochi De facut si de deochi Cu blestemul
la un loc. Insa ea bine-a vazut, C-a fost cantul meu durut, Ars in
vasul cel de lut. Si-a turnat in trei pahare Doua lacrime si-o floare, Cand
o plange omul mare. Si mi-a zis sa beau de primul, Si beau primul ca strainul,
Ca sa nu ma vada nime. Si-am baut otrava toata, C-a ramas si jumatate, Sa o
beu si alta data, Cum si tu puteai s-o bei... Pe trei dealuri si trei vai Ma
dureau genunchii tai...
Fir de carte, iarta-ma,
De ma prinde-o patima,
Dragostesc cu lacrima.
Mai intai de la margele,
S-apoi mai in jos de ele
Pun trei sarutari a mele.
Slujitor de gura dulce,
Soptesc gurii sa se culce,
Nu cumva sa se usuce.
S-apoi unde ma pedeapsa
Mana ei care ma lasa,
Unde-i tipa pui de coapsa —
Daca-l iau in palma doare,
Fir de floare cu dogoare,
Unde-i sa-nfloreasca o floare.
Soaptele ni se stramuta,
Caci fac lacrima s-auda
Genele cum se saruta,
Si spun tare, sa se stie:
Tanara de iacomie,
Iti port floarea-n palarie cu mandrie.
Am sa-ti cant de-ntaiul parul, Fruntea, daca-n par mi-o narui Si-ti
mai cant si fruntea ta Cu un neg de acadea. Si-ti mai cant geana
subtire, Ca buchia de amintire, Ochii neaparat ti-i cant, Ca au negru
de pamant. Buzele, ca doua frunze, Tin sarutul meu pe buze. Si un degete
la mana Cu inel de anasana. Sarut pieptii, ca palpita Varful
pieptilor ispita. Si-apoi iscalesc hartie Ca-ti voi saruta calcaiul.
Si ca mult ce te iubesc, Iata jos ma iscalesc: Om de codru si de DOR, Care nu-i
fecior din flori, Cand era la cantatori. Codru-i tanar de
trei ori...
...Floare si din calendare, Draga-mi-i si foarte tare La rand scris o
cititoare, Cand citeste-n gura mare
Buchia cu-o sarutare. A citit si-a scris mai jos: „E sarut cu dus si-ntors,
C-a scris cu peniti de os Si cerneli de abanos Scriitor si om dracos..."
Tocmai e asa cum spui, E sarut ca-al nimanui, Scris cu buzele tugui, Unde e
frumos sa-l pui... Cititoare ce nu iarta, Saruta-ti-as dintr-o parte Degetul,
ce arde-n carte Buchia incondeiata, Ca fata nesarutata. Pune-ti-as sarutul
tare De trei ori pe fiecare Degete cu o-ntrebare Ce-o gandeste omul mare
— Cum de ai facut intai, Sa-mi pui aripi la calcai,
Luna cand pe-afara ii, Cum e frunza de gutai, Sa-mi las cartea-ntre
coperti Cu trei sarutari la parti, Ca pe jalba trei peceti, Si sa fug unde citesti
Toate semnele pe desti, Cand te faci ca dragostesti Scriitorul care-a
scris Cu pana de ametist
Doua sarutari c-un vis. Fiecare sarutare Scrisa e cu buche mare, Maica ta cine
te are!..
Autor: Anatol Codru
Poezia Boccacio de Anatol Codru
|
