Eu te strig, floare de mar
Cat de paradoxal ne-ar parea,
Dar aceste avioane B-52
Tin de ideea de cartita a insului uman.
Schioapata trandafirul,
Albina fura din lumanari.. . .
Cu fiece zi,
Cu fiece an
Eu te strig, floare de mar,
Floare-mireasa,
Cu premilitari la nunta maicutei lor care intreaba
Mirii-meri, cu picioarele de tuci,
Sarutati pe maini,
imbracati cu iarba:
— Fecioras subtirel, unde te duci? Acestia sunt mirii Ioni, Constantini,
Multmirositori, ca un lemn sarutat de-o garoafa. Aceasta insa-i floarea
marului, Mireasa Maria, Pentru unul din ei, scuturata de drag —
In fiece zi, Ia fiece an, In fiece veac...
— Nu dam mireasa fara arami si clopote, — Zic fratii meri vlastariti
in livada, — Marul cu floarea care se scutura
Este viscolirea nuntii Ionului-mar.
Oricum, lumea e obsedata de aceste avioane B-52,
Care tin de ideea de cartita a bravilor soldati.,
Constantini,
Gioni,
Antuani...
Care-s miri si meri infloriti,
ingropati in amintirea mireselor merilor,
Care-s
Marii,
Calipse,
Luize —
Toate ninsori...
Autor: Anatol Codru
Poezia Eu te strig, floare de mar de Anatol Codru
|
