Nunta

Apa-n fantani e ca pasarea rece si mult laudata,
Si plugurile toate-s de streasina casei legate, indulcind capriorul,
Si duhurile toamnei in legatori de sulfina pe deal, cu
vantul gramada,
Ci noua ne-a mai ramas de pus cerul pe casa si un turn la o hora. Si cum vi-s caii de alergare lihniti, Legati-i de soapta ovazului mai catre fereastra, Iar noua cu draga inima ne graiti: Ce dor v-au starnit pasii acum catre curtile noastre?
— Noi, cinstita si bucuroasa gazda, Din porunca ce ne-a dat-o-mparatu, Am cotrobait gramada de ses si de brazda Intru vanarea
Caprioarei cea cuconita
Cu iarba la cornisoare
Proaspat inflorita,
Cu luminita ochilor,
Ca de boghita,
Dar scapatu-ne-a din priveala si a zbughit-o
In tufaris mandrisor si peste grausor de padure,
De i-au ramas in pereche pe luna cele, cu tacaneli, copite doua.
Si unde se imboldise sageata arcului din repezitura,
Palalaieste vazduhul cu foc si cu roua
Si ne-arata cerul semne-ntr-acoace
Cu presupunere catre casele in care arde-o faclie,
Si-i chip chiar acum cu noroc sa ne facem,
Daca bunavointa dumneavoastra n-o sa-ntarzie?
— Noi primim vorba dumneavoastra cu fir si dreasa cu
bune-ntelesuri, Si zicem ca tocmai in curtile noastre ati prins norocul cu mana.

Asa ca va poftim bucurosi sa ne treceti pragul si de multa
rugare sa nu va pese, Ca noi suntem ca izvorul si ca fantana. Si cum ni-i copila ca floarea cea de rasarita Catre soarele cel a doi parinti, inca luminand cu fata, Noi am imbracat-o in zilele cele noi si sfinte ca dimineata, Cu feciorul cel mandru si drag sa se marite. Asa ca, daca a zbarnait sageata si vi s-a aratat norocul cu
steaua in frunte, E chip sa legam chef de invoiala si sa zidim nunta.
intai e nunta. Boala tuturor, De care molipsiti suntem cu totii. Si-i o rascoala nunta. Sar nepotii, Zvarlindu-ne din tron, tronand feciori.
Daca aram, noi iar intram in nunti. De coarne daca tinem, suntem miri. Si fiii nostri-s miri. Sa nu te miri Ca sunt miresele nascute pentru munti.
Toti au o hora a nuntii la picior, Sa-i dantuiasca soarta pe orbita, Cand fiii lor le trec de subtiori.
Si se horeste mult si peste hori, Peste o nunta mai neobosita, Sa nu murim de nesfarsite ori.