Piatra din piatra
Cand si-a ispravit Ion al lui Ion casa,
A pus si-o piatra pe masa,
A dat foc uneltelor, sa arda ca lumanarile,
Sa le faca de vazut, sa nu le ia uitarile.
A-nfipt apoi in prag cainii, pisicile, orataniile,
Rotile, juncanii, toate jiganiile,
Ceva stele acolo, de pe acoperisuri — luna.
Din camp — pastarnacul, obligeana, matraguna,
Din imprejurimi — vrabiile, papadia, vazduhul,
Duca-se cu noaptea, muma padurii, duhul,
Cu noroc voua, saru mana, multam dumneavoastra,
Si alte intelesuri pentru fetele noastre,
Cum ar fi cantatul cocosilor,
Numaidecat parintii, feciorii si neaparat stramosii.
Apoi si-a strigat peste grad si vecinii,
Sa vina de la treburi, de prin gradina,
Sa se infatoseze mai aproape, mai la masa,
Unde-i lumineaza Piatra, Plozii si Nevasta,
Si cum e primit pe la noi, si-a sters gura cu palma,
Sa-i vina cuvantul frumos, sa i-l ia lumea in seama,
Si a grait: — Frati oameni, si voi, aceste noroade,
Unii in prag, altii pe casa, ceilalti pe garduri,
Unii cu vorba zicand, altii cu semnul,
Ceilalti cu mersul,
Ascultare mie, deci sa luati aminte, ca sa se stie cele
Ca-s ca tot omul, cu izbanzile si pacatele mele,
Nascut dintr-un Ion si o Marie, pe-aici prin mahala,
Sa va ridic casele voastre, sa va duc fala
Pana la marginea lumii si pan peste moarte
Cu aceste maini ale mele, cu aceasta piatra
Din datina ei, din maica tarana,
Sfintita cu lacrimi, cu har si lumina, —
In geam, ca sa arda, si-n larg sa va-mbie
Omul cel drept si de omenie.
Acum eu ma duc. Si-acolo-i departe,
Acolo-n adancuri, acolo la piatra,
Si tot ce va las, de pret si mai bun,
E piatra aceasta cu care va-mbun,
Ca-n tine, Ilie, si-n tine, Tanase,
Si-n fiii tai, Gheorghe, e piatra de casa,
Or, lumea se trece, dar piatra ramane
Cu tot ce-i al lumii — in mine si-n tine.
Deci, luati-o pe umeri, urcati-o pe frunte,
Omul, mai oameni, e vita de munte
Ce fulgera-n stele, si cat e inaltal,
Un munte ca omul nu este vreun altul,
Sa-nsemne podoabe de-nalte-ntelesuri,
Din care umbletul lumii se tese.
Din piatra sunteti voi, piatra din piatra,
Caci viata cu moartea de piatra va cearta.
Atata avui sa va spun la plecare,
Ca-n voi e o piatra cu bolti pan la soare.
Va dau asta frunte si bratele mele. Ravniti-va casa mai sus, langa
stele, — Acesta-i si harul, daca mai este, Caci restul — e umbra,
cum moartea-i poveste...
Autor: Anatol Codru
Poezia Piatra din piatra de Anatol Codru
|
