Sa-ti iubesti Patria, eputin sa mori...
Cu stereotip
Nici florile macar nu pot fi hranite,
Cum nici umbrelele nu pot face dragoste cu fluturii.
Se-ntretin pomii nu cu aer,
Ci cu sfantul duh al poetilor
Cazuti in razboaie
Pentru cantecul privighetorilor Patriei lor.
Munca e haina omului imbracata pe sufletul acestuia.
Omul, la randu-i, e Dumnezeul lui Sine,
Care-si tamaduieste ranile inimii
Cu spiritul trandafirilor impurpurati
De propria lor mireasma.
Fiece lucru, fiece fiinta
Mai intai infloreste si, pe masura ce-si coace fructul,
Se subscrie ideii omului care le domina.
De aceea sa substituim termenul ideii de viata
Celui de brate care gandesc
Si au anotimpul si vremea coacerii lor.
Totdeauna pe steag se parguiesc holdele Patriei,
Totdeauna cuvantul e patria ciocarliilor, care iti canta
in gura.
Totdeauna painea e cosmosul
Cu drumul intoarcerii acasa.
A te hrani numai cu forma painii
E ca si cum ti-ai taia trandafirii gurii cu propriii tai dinti.
Sa-ti iubesti Patria,
E putin sa mori.
Sa-ti iubesti Patria,
E nevoie numaidecat de nemoartea ta!
Autor: Anatol Codru
Poezia Sa-ti iubesti Patria, eputin sa mori... de Anatol Codru
|
