Dragostea noastra lipsita de sens
E inconjurata de un straniu univers.
Ea este ca stropii unei ploi amare,
Este un vis ce vine,dispare.
Noi suntem ca valurile unei albastre mari
Ce-si cufunda tarmul in departate zari.
Suntem prizonierii unei frumoase amagiri
Si ne hranim cu vise si-amintiri.
Si-atunci ma opresc pe tarmul unei mari
Astept rasaritul si apoi apusul.
Ma vei zari din departari.
Imi vei gasi trupul plutind printre valuri
Sau ratacind pe straine maluri.
Stiu:nici atunci nu-ti va pasa;
Am sa te rog sa ma lasi in urma ta.
Stiu ca niciodata dor nu-ti va fi
Si de nimic nu-ti vei aminti. |