De dragul tau
De dragul tau m-am innorat si-am nins,
M-am recompus din nori si fulgi, iubito,
Si m-am surpat din cer uri dinadins.
Pacat de-atata iarna ce-ai mintit-o.
Eram un hohot infernal de fulgi,
Lava de alb, jaratic de candoare,
Cazand pe zare in valtori prelungi,
Bland condamnat la moarte prin ninsoare.
Ningeam curat, ningeam conspirativ,
Ningeam in febra rece si-n nestire,
Ca un dogmatic trist si emotiv
Cu-o ultima credinta in iubire.
O, si-aprindeam mari ruguri in colind
Si imi chemam in taina faclierii
Sa te pastreze pura, imblanzind
In carnea mea, toti lupii si toti jderii.
Dar tu ti-ai ras de-aceasta iarna-a mea
Cu fulgi naivi. Si te-ai lasat furata
De-o iarna de carton si mucava
Cu fulgi vopsiti, de creta colorata.
Zapada mea a nins in spatiu gol.
Tu suradeai intr-o ninsoare roza;
Instincte-n blugi, un dor de staniol
Iti infloreau in piept, ca-ntr-o hipnoza.
Ce-a fost: un vis? iluzii fara sens?
O drama-a fost! O lupta nefireasca
In care albul a pierdut imens,
Strivit de-o lege mult prea pamanteasca.
Acum, nici nu mai sufar. Trist si-nvins,
Atat mai pot si-as vrea sa-ti spun, iubito:
De dragul tau m-am innorat si-am nins,
Pacat de-atata iar na ce-ai mintit-o.
Autor: Arcadie Suceveanu
Poezia De dragul tau de Arcadie Suceveanu
|
