Infruntarea lui Heraclit
Cand am intrat in rau era dimineata
nu se auzea curgerea
prin carnea mea transparenta scheletul tanar stralucea
glorios
Da-l naibii de Heraclit, am strigat, eu voi fi
primul care se scalda de doua ori
in aceeasi apa si asteptam apa
sa prinda in jurul meu pojghita
apoi alergam in josul raului
s-o prind, sa-i aflu tiparul in care m-am oglindit
Da-l dracului de grec, strigam,
cu tot cu dialectica si ordinea necesara
si iar alergam in josul raului
dar de fiecare data
apa era alta
alte si alte contururi lichide
alte oglinzi, alte muchii, alte linii
Vezi ca ti se ter mina raul , imi striga
de pe mal Inger ul
dar nu vroiam sa aud decat vocea sangelui orgolios
lustr uind scheletul meu tanar
Nu vreau sa stiu de nici un fel
de principii fundamentale, strigam,
sa ma lase in pace cu acest stupid panta rhei
si alergam sa prind apa in care ma oglindisem o data
dar apa era alta
mereu si mereu alta alta alta
Amurgea cand curentul cel repede
se mistui in marea indefinita
raul se ter minase, acum
inotam intr-o apa amortita, nepamanteasca,
oglindita in sine
nu era curgere, nu erau valuri, nu erau limite
E punctul Alfa, mi-am zis, o! de aici
nu-mi voi mai putea relua experimentul
Ti-ai cheltuit raul in zadar, altul
nu vei mai avea niciodata, esti prost
ca toti ceilalti ,
mi-a zis Inger ul trist
si-a plecat
Autor: Arcadie Suceveanu
Poezia Infruntarea lui Heraclit de Arcadie Suceveanu
|
