Ion a inviat!
Hei, cine-mi umbla-acum pe la stramosi?
Cine-mi incearca osul spre-a mi-l frange?
Mor mintele lor sfinte, de Christosi,
Mi-au fost adanc insamantate-n sange.
Stramosi de schimb? Ei nu pot fi schimbati!
Ei suntem Noi si-avem mereu cu totii
Gr upa de sange-a muntilor Carpati
Si-aceeasi drama-n sfasierea rotii.
Voi nu-i simtiti in miezu-acestei paini?
Sunt ei, umilii: mosii, tatii, unchii.
Mi-e trupul napadit de-ale lor maini
Si-i simt in osul tamplei si in unghii.
Ei au hranit acest pamant de flori,
Ni s-au prelins in lacrimi si bucate.
Cu muntii lor intregi suntem datori,
Cu raurile, ce ne-au fost scurtate.
Mor mintele lor, iata, au dat rod,
Crucile plang, in noi, si se revolta;
In sirul lor neintrer upt ma-nnod
Si sangele imi freamata-a recolta!
Golgota lor ni-i rana si blazon,
Iar noi suntem acum semanatura.
Mancati si beti e tr upul lui Ion,
Chiar trupul lui il duceti inspre gura.
Ce paine neagra si ce grau ciudat
Din vechi strafunduri iese in afara!
Bat clopote... Ion a inviat
Si s-a nascut prin noi a doua oara!
Stramosi de schimb? Ei nu pot fi schimbati!
Ei suntem Noi si-avem mereu cu totii
Gr upa de sange-a muntilor Car pati
Si-aceeasi drama-n sfasierea rotii.
Autor: Arcadie Suceveanu
Poezia Ion a inviat! de Arcadie Suceveanu
|
