La curtea Marului de smarald
La curtea Mar ului de smarald
Viermele avea statut de herald
aflat in slujba Doamnei Apocalipse
si facand in jur ul ei gratioase elipse
miscandu-se dinspre coaja spre miez
si inapoi, ca intr-un vals vienez
In intreaga imparatie a Noului Babilon
numai Vier mele purta papion
ca blazon al stirpei sale cavaleresti
Eu sunt, el este, tu esti
si suntem in asteptare de vesti
pe care numai el ni le poate-aduce
la coborarea de pe cruce
sau in paturi verzi de morminte
nu rade, citeste nainte
Oho, cand isi arata el fata si epoletul
se oprea-n sali de bal menuetul
si domnii in fracuri si cu jobene
aveau tresariri de sprancene
si doamnele usor maniheiste
plangeau cu nasu-n batiste
si domnisoarele in bluze de chimono
visau campii de corbi la Waterloo
Cum locuia singur in turn de matase
domn ul Vierme avea si-aventuri amoroase
cu gratioasa Domnisoara de Gri
careia nu-i placea sa conjuge verbul a fi
pentru for mele lui neregulate
Ah, noaptea ros de singuratate
el ii scria cu litere gotice, ca de psaltire
interminabile scrisori de iubire
(pe tr upurile noastre, pe oase
ca pe niste pergamente frumoase)
pe care domnisoara batrana si cam senila
le citea ca pe tablite de-argila
savurand expresiile usor frantuzite
ce-i atatau pohtele si o duceau in ispite
Seara, dupa rigorile mesei
Heraldul purta insigna Printesei
anuntand din trompeta-i subtire
inceputul noilor turnire
si numele invingatorilor
de la marele circ al erorilor
unde cavalerii cu spada
se grabeau sa infloreasca zapada,
ca pe-o imaculata scrisoare,
cu sangele lor rosu si cald...
Ah, ce idila, ah, ce fast, ah, ce splendoare
la cur tea Mar ului de smarald!
Autor: Arcadie Suceveanu
Poezia La curtea Marului de smarald de Arcadie Suceveanu
|
