Marele alb
Astept exodul marilor ninsori
In stoluri albe prin vazduhul serii.
Loviti de aripi nalte, aprigi nori
Sa scuture de sus ceresti siberii.
Sa ninga bland, abrupt si disperat,
Sa curga-n jos zapada ca o lava,
Si sa alunece-ntr-un vis curat
Intreaga-aceasta lume, grav bolnava.
Sa ninga fraged si sa ninga sfant,
Sa ninga obsesiv, ca intr-o vina,
Si Don Quijote, la mii de mori de vant,
Sa macine o tragica faina.
Sa se dezbrace lucr urile-n cer,
Ca-ntr-un delir si-o jupuire sfanta,
Si-n tr upul lor cel fara de mister
Sa se intample-o spargere si-o nunta.
Din nord sa fumege corabii lungi
Ca niste foci pe zarea innorata,
Iar timpul prins in ceasuri mari de fulgi
Din sine sa renasca, inca-o data.
Si iar sa ninga. Aprige valtori
S-aprinda-n nopti zapezi fosforescente,
Noroaiele invinse de candori
Sa tipe, albe, printre elemente.
Transfigurat sub pure, mari ninsori
Crescande peste tot si peste toate,
Sa se trezeasca Turnul lumii-n zori
Un nufar alb, carunt de puritate.
Autor: Arcadie Suceveanu
Poezia Marele alb de Arcadie Suceveanu
|
