Omul mecanic
Din cand in cand el imi rasare-n fata,
Surade vag, vorbeste despre viata.
Ma pipaie, imi umbla pe la vise,
Extrage radicalul din caise.
E gata chiar sa-mi intre-n sentimente
Si sa-mi masoare dragostea-n procente,
Sau in stomacu-i fix, cu sonerie,
Sa-mi fabrice pe loc melancolie.
De-i programat, el mur mura si plange,
Miscandu-si angrenajele din sange,
Ori ninge vanat, mimand parca norii,
Ca intr-o inertie a ninsorii.
Se simte bine conectat la priza,
Doar me nor mal, nu are nici o criza.
Doar inima-l mai roade cateodata
Pe locul unde-a fost vulcanizata.
Autor: Arcadie Suceveanu
Poezia Omul mecanic de Arcadie Suceveanu
|
