Parabola Orasului din vis
Acum, candva, atunci sau niciodata
Nu-i vorba de un timp sau loc precis
Am fost ambasador ul (fara plata)
Al Crinilor, intr-un Oras din vis...
...C-un plug din trei triunghiuri de cocoare
Eu am arat Orasul-de-lumini
Si-n brazda, pana-atunci neroditoare,
Am semanat hectare mari de crini.
Am ingropat bulbi in pereti si turle,
In piatra si-n ogivele subtiri,
Si zidurile incepeau sa urle
De stranii, nestiute presimtiri.
Am spart betonul, marmora si fier ul
Si am plantat rotule mici de crini,
Si-ntreaga fire incerca misterul
Unor ciudate, albe radacini.
Si dupa-un timp de vis si asteptare,
Din ger minarea marilor candori
Au izbucnit in jur, potopitoare,
Recolte vii de crini luminatori.
Din ziduri, din statui si din mansarde
Hohotitori si candizi, si divini
Crinii ardeau ca niste vii stindarde
Si raspandeau in preajma noi lumini.
Mireasma lor curata si distinsa
Patrunse fier ul si lucra-n masini.
Si-ntreaga urbe se simti invinsa
De blanda insurectie de crini.
Blazonul lor sclipea pe tribunale,
Pe banci, pe institutii si-n peceti,
Iar birocratii, in mape de petale,
Nu mai puteau strivi straine vieti.
Minciuna cocotata la tribuna
Se sufoca in aer ul de-aici,
Si-n patul ucigasilor, pe luna,
Crestea un crin cu sclipat alb de brici.
Si oamenii Orasului-de-floare,
Ca sub puterea unei mari minuni,
S-au pomenit cu sufletu-n schimbare,
Stapani pe noi idei si viziuni.
Duhul de crin, cel cultivat anume,
Lasa in ei polenul cantator,
Si-o nastere de inceput de lume
Se intampla in toata firea lor.
Drepti si-ntelepti, ca-ntr-o restituire
A rostului dintai, cel refuzat
Se patrundeau de mila si iubire,
Se regaseau din nou, cu-adevarat.
Ei isi cresteau din sine libertatea,
Nu mai stiau de ura si razboi,
Parea ca ii uitase chiar si moartea,
Si raul care dainuie in noi.
Traiau cu totii-n pace si-ar monie
Si conversau cu stelele din cer,
Curati si sinceri ca-n copilarie,
Straluminati de-al crinilor mister.
Si faima lor s-a raspandit in lume
Cum li s-a tras nemoartea de la crini.
N-a dispar ut cu totul al lor nume,
Ei mai traiesc si azi, dar mai putini...
...Acum, candva, atunci sau niciodata
Nu stiu exact cand s-a-ntamplat si-am scris
Am fost ambasador ul (fara plata)
Al Crinilor, intr-un Oras din vis.
Autor: Arcadie Suceveanu
Poezia Parabola Orasului din vis de Arcadie Suceveanu
|
