Plimbare de seara
Inima mea locomotiva bizara
Alunecand spre gari de fum, ce nu-s.
Urcati, e timpul, caci se face seara,
Veacul se duce, aproape s-a dus.
Sar clipele ca niste stropi de sange
Pe sine reci cu luciu de mercur
Vreau sa va plimb pe-un sentiment ce ninge,
Vreau sa va plimb pe sentimentul pur.
Se-aud in burg pendule subtiate,
Scrasneste fierul (sau timpul?) sub roti,
Sangele meu se azvarle pe spate,
Se-mparte in verste egale la toti.
Prin vene-mi trec acari cu felinare
Si ma trezesc pe linii mai subtiri.
Urcati cat inca marile-s de sare
Si n-a suit petrolu-n trandafiri.
Eu duc april in fragede vagoane,
Eu duc prin gari cisterne cu azur,
Pe caile conditiei umane
Vreau sa va plimb pe sentimentul pur.
Vreau sa va plimb pe muchia luminii,
Pe-un cor n de melc, pe-un tipat de cocor,
Chiar daca plange moartea printre linii
Si timpu-mi da vagoanele cu clor.
Chiar daca-i frig si ploua-n gari de ceara
Si semnele iau foc in zodiac.
Grabiti-va: un tanar tren de seara
Trece acum pe-o margine de veac.
Autor: Arcadie Suceveanu
Poezia Plimbare de seara de Arcadie Suceveanu
|
