Ultimul zimbru

El a pascut tot cerul pe Bizant
Si a baut doar roua cu rubine.
In sihastria lui a privegheat
Si gandul nostru, si a noastra soarte,
Si ceru-n frunte i-a insamantat
Un lujer de luceafar fara moarte.
In fibra lui cea pura s-a retras
Intregu-i neam de vita boureasca.
Pe sub stejari cand muge si da glas
Rasuna toata valea latineasca.
Porniti pe firul sangelui in sus
Pana-n strabuni, si sa-i iesim-nainte,
Sa-l reintoarcem viu si nesupus,
Purtand blazonul stirpei noastre sfinte.
Steaguri de nunta puneti pe la porti,
Trimiteti vesti de-a lungul si de-a latul
Ca vine Zimbrul, inviat din morti,
Ca sa ne pasca vina si pacatul.
Ademeniti-l spre aceste zari
Unde mai stam sub candelele serii
Sa pasca focul sfant din lumanari,
Pana va da de ziua invierii.
Si-n templu-acestui neam fara noroc
Unde miroase-a cer si-a rastignire,


Sa-ngenuncheze pe-un altar de foc
Sub care arde steaua lui de Mire.
Cand ingerii si sfintii cei profeti
Vor inalta un palos de lumina
Capul lui sfant sa sara in peceti
In cea mai pura zbatere latina.
Porni-va zvon de nunta in Car pati
Si coruri mari vor mur mura in strana.
Iar noi, de focul jertfei luminati,
Il vom zidi in stema, ca-ntr-o rana.